1. Sunt un model bun pentru fiul/ fiica mea?

Inainte de a tranti un scaun cand esti nervos ori de a tipa/injura, pune-ti intrebarea: "asa o sa reactioneze si cel mic atunci cand se va infuria?" Fii constient in permanenta de faptul ca esti un model pentru copil.

Nu te va scuza in fata micutului -"Fa cum iti spun eu, nu cum fac eu!". Acest sfat este daunator pentru copii, deoarece sunt mai mari sansele de a copia comportamentul adultilor decat de a asculta discursul lor verbal, compus din sfaturi si comenzi. Aceasta poate suna ca un cliseu, dar cresterea unui copil implica intr-adevar o multime de responsabilitati, mai ales aceea de a fi o persoana onesta, auto-disciplinata, care face ceea ce spune sau sfatuieste pe altii sa faca.

Copiii asteapta integritate din partea parintilor lor si daca nu o gasesc ii vor privi ca pe niste oameni ipocriti si manipulatori.
Daca exista o discrepanta intre imaginea parintilor publica si cea privata, copiii vor face acelasi lucru, inclusiv vor pastra secrete fata de membrii familiei.

2. Ce fel de parinte sunt: sever sau ingaduitor?

Inca din adolescenta, oamenii vorbesc sau isi fac planuri cu mult timp inainte de a deveni parinti, despre cum se vor comporta ei cu viitorii lor copii si cauta un model de perfectiune in educatie, dar dupa ce ajung sa fie parinti nu pun in aplicare acele planuri ideale asa cum le-au gandit, uneori ajung sa aplice pe proprii copii ceea ce au detestat ei mai mult in copilarie.

Cel mai mult iti doresti sa ai o relatie frumoasa cu cel mic, sa te considere un prieten si nu un dusman care ii vrea raul. Ideal este sa fii cate putin din fiecare tip de parinte si sa-i arati dragostea cum poti mai bine fara a ajunge la violenta fizica sau la un rasfat exagerat.
3. Oare stie copilul meu ca poate conta pe mine?

Ca parinti ne dorim ca micutii nostrii sa stie cat de mult ii iubim.
Aminteste-ti ca nevoia de baza a copiilor este increderea. Aceasta este o sarcina usoara si vine de la sine din partea parintilor. Cheia este sa-i lasi sa stie ca pot conta pe tine atunci cand au gresit, cand sunt tristi sau necajiti. Atunci cand sunt bolnavi, tu ai grija de ei, cand ei au dreptate, sustine-i, cand fac ceva maret lauda-i. Aceasta este o legatura importanta pentru relatia parinte-copil, care se mentine pe tot parcursul vietii. Cand copiii simt, incredere simt de asemenea si dragostea pe care le-o oferi.
4. Reusesc sa ii arat cat de mult il/o iubesc?

Mai presus de toate, spune-i! Niciodata nu poti spune "te iubesc" prea mult! Spune-i in fiecare zi! Spune-i de mai multe ori pe zi! Acopera-l cu imbratisari si pupicuri calde ori de cate ori ai ocazia, insa ai grija sa nu il sufoci. Nu trebuie sa fie un moment sau un loc special. Ai putea sa-i spui atunci cand conduci masina, atunci cand te ajuta sa pui masa sau atunci cand isi face tema. Niciodata sa nu regreti ca i-ai spus ca il/ o iubesti prea des.


5. Am nevoie de ajutor pentru a-mi creste copilul?

Daca nu esti inca parinte sau daca ai un copil, te confrunti cu teama de a nu te descurca singur la un moment dat. Nimeni nu te poate asigura ca veti ramane in aceasi formula pana la adanci batraneti. Pot interveni probleme de sanatate, sociale etc. Deci trebuie sa te gandesti daca are cine sa te ajute si sa-ti ofere suport in cazul in care vei intampina dificultati, atat tu, cat si copilul tau.
Din fericire pentru noi, s-au infiintat cabinete de consiliere parentala, comunitati locale ce acorda sprijin parintilor .
Binenteles te poti lovi de probleme, ce la o prima vedere nu ti se par atat de grave insa tocmai atunci vei avea nevoie de o mana de ajutor: o problema de sanatate minora a copilului, o situatie de conflict dintre el si alti copii si altele. Este bine de stiut ca poti gasi raspunsuri la un psiholog, la medicul de familie sau la instituitiile enumerate mai sus.

Indiferent daca inca nu esti parinte sau ai deja copii, sigur te-ai intrebat la un moment dat daca esti sau vei fi o mama sau un tata bun. Majoritatea persoanelor se raporteaza la proprii parinti, se identifica deseori cu valorile primite de la acestia si ca si in cazul lor, la fel se vor forma si viitorii adulti. Cati dintre noi nu spuneam cand ne dojenea mama sau cand tata nu ne intelegea: "Eu nu o sa procedez asa cand voi avea copilul meu".

Meseria de parinte este una dintre cele mai solicitante pe care le poate exercita un om de-a lungul vietii, si pentru care te simti nepregatit, indiferent de varsta. Dar cata bucurie iti aduce aceasta "profesie".... este ca si cum ai primi cadoul mult visat in fiecare zi.

Nu poti expima in cuvinte emotia pe care o simti cand bebelusul tau spune primul cuvant, face primii pasi sau iti spune "mami/ tati, sa stii ca te iubesc". A fi parinte e destul de greu, pentru ca aceasta profesie nu se preda in scoli inalte, singurele ajutoare fiind mama, cartile si mai nou internetul.
Autor:Alexandra Negreanu