Cum sa faceti fata singur cu un copil?
Familiile monoparentale, un parinte - un copil, sunt din ce in ce mai numeroase peste tot in Europa si in Romania
Este ora 14, la poarta unei scoli din sectorul 6 din Bucuresti. Anca
vine sa o ia pe Bianca, fiica sa de opt ani, care este in clasa a 3-a.
„Foarte rar plec de la servici asa devreme. In general vin s-o iau pe
Bianca pe la ora 18, dupa programul after-school.” Director IT intr-o
firma romano-italiana, Anca nu este doar o mama care lucreaza. Este si o mama care traieste singura cu copilul ei, ca si multi alti parinti din
Romania. Bineinteles ca Bianca are un tata, la care se duce din cand in
cand in weekend.„ Dar pentru a ma descurca si a organiza treburile
zilnice, nu ma pot baza decat pe mine insami, nu am pe nimeni sa ma
ajute”, subliniaza Anca.

Un procent din ce in ce mai mare de familii monoparentale
Anca si micuta ei Bianca formeaza ceea ce sociologii numesc de la
inceputul anilor 80 o familie monoparentala. Acesti parinti care
traiesc singuri cu unul sau mai multi copii in custodie sunt din ce in
ce mai numerosi in Europa. Si numarul lor creste in fiecare an. In
Europa, Anglia afiseaza cel mai mare procent, 25% din familii, pe cand
tarile mediteraneene nu depasesc 8%. Este vorba de cultura!

Sa te descurci cu un singur salariu
„Acum patru ani, cand m-am despartit de tatal Biancai, eram la inceputul
carierei”, ne povesteste Anca. Am trecut prin momente dificile si din
punct de vedere material, mai ales ca tatal Biancai, in aceeasi pozitie
profesionala, nu ma putea ajuta foarte mult pentru cresterea fetitei
noastre”. Anca are azi un salariu mult mai bun, dar dupa ce deduce
chiria si intretinerea, totul este calculat. „Traim dintr-un singur
salariu, si totusi trebuie sa asigur aceleasi cheltuieli fixe cat un
cuplu”, continua Anca. Intr-adevar, cand aprindem o lumina pentru doi
sau pentru trei, costul ramane acelasi, idem pentru abonamentul
telefonic si toate celelalte utilitati. „Traim intr-un apartament micut
cu doua camere, si pentru ca am vrut neaparat sa aiba Bianca dormitorul
ei, eu ma multumesc sa dorm in sufragerie. Mi-e greu uneori, dar ma
gandesc ca este foarte important pentru Bianca sa aiba propriul spatiu,
unde poate sa-si primeasca prietenii, sa se joace si sa-si faca temele
in liniste. Nu vreau sa-i impun alegerile mele de viata. Si atunci evit
sa-l primesc pe prietenul meu acasa, cand este si ea.”

Greutatea rutinei zilnice
Daca Anca nu ar avea-o pe Bianca, poate ar avea o altfel de viata.
Lucrand intr-o firma relativ mare, intr-o echipa tanara, este invitata
deseori sa iasa cu colegii seara. Dar nu se duce aproape niciodata.
„Daca as avea mai multe mijloace financiare, m-as descarca de o parte
din treburile casnice (calcat, menaj) angajand pe cineva sa se ocupe de
ele.” In fiecare zi, Anca se trezeste la 6:30, o lasa pe Bianca la
scoala, se duce la birou si se intoarce la ora 18 sa o ia pe Bianca,
dupa care verifica temele facute la after-school, pregateste masa de
seara, si-i face baie inainte de culcare. O viata reglata dupa ceas.
„Timpul trece repede, si uneori am impresia ca sunt sorbita de rutina
cotidiana. Dar imi place sa traiesc singura, am un caracter independent
si ma acomodez foarte bine sa fiu in aceasta situatie. Mai ales ca sunt
foarte apropiata de Bianca, si vorbim foarte mult.”

Exista desigur si barbati la carma unei familie
monoparentala
Chiar daca femeile constituie un procent insemnat din familiile
monoparentale, sunt si barbati care au ales sa-si creasca copiii
singuri. Cand s-a despartit de nevasta lui, Gabi nu a ezitat nici o
secunda sa-l ia pe fiul sau Stefan in custodie. „A trebuit sa ma arunc
cu capul inainte, chiar daca mi-era frica sa nu gresesc”, ne povesteste
Gabi. „Am evitat sa ma gandesc prea mult, si sa-mi pun intrebarea daca
trebuie sa ma transform intr-o mama. A trebuit sa si invat sa ma
organizez intre locul de munca, cumparaturi si calcatul rufelor.” Si de
asemenea, a trebui sa renunte. „Cel mai greu cred, este sentimentul ca
nu avem foarte mult timp pentru noi, si sa punem la o parte viata
noastra personala. Un copil iti ia mult timp, si la ora 22 suntem foarte
fericiti sa mergem la culcare”. Gabi nu i-a marturisit niciodata
sefului sau ca isi creste singur copilul. „Nu am vrut sa fiu considerat
indisponibil pentru servici. Totusi, pentru Stefan am ales sa nu
parasesc Bucurestiul, pentru a nu-l rupe din mediul lui scolar si de
prietenii lui.” O dilema din ce in ce mai unisex...