Nu vreau sa fac din acest randuri un manifest impotriva regretelor.
Vreau doar sa ma asigur ca nu iti pare rau si nu te simti vinovata
pentru lucruri pe care nu ai fi putut sa le schimbi. As vrea sa cred ca
tu poti sa zambesti mai des ca mine. Ca zambesti din suflet. Ca o faci
doar pentru tine. Daca te lupti in fiecare zi cu viata si problemele
ei, ai tot dreptul sa nu mai vezi minunatia ei, ci durerile ei. Mai
poti sa zbori cand de picioarele tale atarna greoi pietre de moara?
Poate ca nu, dar trebuie sa crezi in zborul tau ca sa mergi inainte. Ca
sa ajungi odata sa poti zbura cu adevarat.
Ti-a parut rau vreodata de ceea ce ai facut? Sau de ceea ce nu ai
facut? Te-ai gandit ca daca ai fi avut alte reactii, daca ai fi simtit
altfel, daca ai fi amutit in loc sa lasi cuvintele sa curga, daca ai fi
vorbit in loc sa lasi sa se instaureze taceri si nimic, daca nu ai fi
intors spatele cand puteai foarte usor sa-ti lasi inima sa ierte, daca
ai fi reusit sa te exprimi putin altfel intr-un moment care nu ti s-a
parut cu nimic special, daca ai fi plans in loc sa zambesti, daca ai fi
reusit sa te ridici de la pamant in loc sa-ti reversi supararea, crezi
ca viata ta ar fi aratat cu totul altfel?
Te-ai simtit vinovata chiar si atunci cand vinovatul a fost altul?
Te-ai simti vinovata ca ai avut asteptari care s-au lasat prea
asteptate? Si te simti vinovata si acum, dupa imensitati de timp
trecute, ca permiti sufletului sa se garboveasca de durere si regret
sau ca iti lasi chipul sa se intristeze? Ca nu ai putut sa schimbi
nimic? Nu! Nu trebuie sa faci asta!... Nu mai trebuie sa faci asta...
cel putin pentru simplul fapt ca este imposibil sa mai readuci trecutul
in prezent. Este prea tarziu sa mai faci rau. Sa ti se faca rau. Prea
tarziu sa mai dai voie sa iti fie rau.
Sa nu te simti asadar vinovata ca ai spus de prea multe ori “te
iubesc” cand daca nu ai facut-o cu adevarat. Sa nu te simti vinovata ca
ai crezut ca iubesti intreg, total si pe viata si s-a dovedit a fi doar
pe moment. Sa nu te simti vinovata ca nu ai rostit “si eu nu te iubesc”
daca nu ai iubit cu adevarat. Sa nu te simti vinovata ca nu esti
perfecta. Ca suferi si nu intelegi de ce. Ca te zbati si simti ca nu ai
pentru ce.
Ca te lupti zilnic cu complexe si izbutesti intotdeauna sa treci
peste ele. Ca te atrag barbatii imperfecti cand ai langa tine barbatul
ideal. Ca tocmai atunci cand ai fost promovata, ai aflat ca firma
este pe cale de a se desfiinta. Ca nu reusesti sa faci pe plac
tuturora. Ca nu depinde doar de tine fericirea celui iubit. Ca tu
singura nu poti sa fii intreg universul lui.
Sa nu te simti vinovata ca ai parasit sau ca ai fost parasita. Ca ai
urat. Ca ai iubit si ti-a trecut. Ca el nu a simtit niciodata. Stii
replica lui Jennifer Cavalleri din clasicul Love story: “Cand iubesti,
sa nu spui niciodata: imi pare rau”? Sa nu iti para rau. Sa nu iti para
rau ca probezi 27 de rochii si nu cumperi decat una. Ca nu te poti
abtine sa nu dai mesaje siropoase fostului iubit si el sa-ti spuna:
“da, sunt fericit”. Dar nu cu tine... Ca iti cheltuiesti salariul pe o
luna cumparandu-ti poseta la care visezi de un an. Ca poftesti la
dulciurile copiilor tai gandindu-te ca si adultii merita. Doar ca ei
sunt multi prea atenti la silueta.Nu vreau sa fac din acest randuri un manifest impotriva regretelor.
Vreau doar sa ma asigur ca nu iti pare rau si nu te simti vinovata
pentru lucruri pe care nu ai fi putut sa le schimbi. As vrea sa cred ca
tu poti sa zambesti mai des ca mine. Ca zambesti din suflet. Ca o faci
doar pentru tine.
Daca te lupti in fiecare zi cu viata si problemele ei, ai tot
dreptul sa nu mai vezi minunatia ei, ci durerile ei. Mai poti sa zbori
cand de picioarele tale atarna greoi pietre de moara? Poate ca nu, dar
trebuie sa crezi in zborul tau ca sa mergi inainte. Ca sa ajungi odata
sa poti zbura cu adevarat.
Articol preluat de pe "Garbo"